
Ma uit pe geam...ploua. Cerul gri si plumburiu isi varsa amarul peste peisajul mohorat de afara si totul parca sta pe loc. Pana si micile picaturi de ploaie parca zabovesc putin printre gandurile mele ce ies pe fereastra si se intreapta undeva...departe...nu stiu unde. Stau in camera intins in pat si alte ganduri ma apasa, cu toate ca inerc sa adorm de 30 de minute si nu reusesc. Ii invidiez pe colegii mei de camera...ei nu au probleme, deja viseaza lucruri placute si parca ii vad zambind in somn. Incerc sa imi limpezesc mintea, poate reusesc sa inchid si eu ochii cateva minute...in zadar, alte ganduri: vara trecuta...casa...o plimbare placuta cu masina pe o sosea ingusta si marginita de copaci verzi ce pulseaza a viata...si soare, raze de soare ce imi mangaie obrazul.... Ma uit in coltul rece al camerei si vad un paianjen croindu-si panza, lumea lui in care traieste fericit si fara griji si unde totul e asa cum vrea el, doar e panza lui...lumea facuta asa cum vrea el. Si brusc ma gandesc cum ar fi daca as putea face la fel...o lume unde totul e asa cum vreau eu, asa cum face micutul paianjen. Iluzii... insa ideea ma linisteste...si parca somnul isi asterne patura de catifea peste trupul meu (in sfarsit!). Arunc o ultima privire pe fereastra printre ploapele ce imi atarna greu...inca ploua si peisajul a ramas neschimbat, trist. Inchid ochii si vad curcubeul si o multime de culori si sunt cuprins de liniste si caldura...ma scutur de alte ganduri si adorm...



