Lost?

Ok, deci urmatoarea postare este pentru adevaratii aventurieri...care stau prost cu orientarea... :))

Daca esti aventurier si ai plecat intr-o mare mare aventura :P...si din nefericire ai uitat busola acasa (trebuie sa fii profesionist ca sa faci asta)...si te-ai pierdut, esti vai de steaua ta, nu mai stii incotro sa mergi, etc. etc.... CHILL! :) se rezolva. E foarte simplu. Iti faci repede o busola de unica folosinta :). Sa iti spun si cum :P. Nu ai nevoie decat de 3 lucruri: o sarma, o frunza si un vas cu apa (sau o groapa, tot una e...). Probabil te intrebi cum pot toate astea sa formeze o busola :)). Pai, in primul rand trebuie ca sarma sa se magnetizeze...si asta se poate intampla daca freci sarma de parul din cap :))...suna stupid, dar e adevarat! Bun, dupa ce ai magnetizat sarma, asezi frunza in vasul cu apa si sarma pe frunza. Acum trebuie decat sa astepti si sa vezi cum frunza se roteste usor, din cauza sarmei magnetizate :P. O sa vezi ca va sta orientata mai mult intr-o anumita directie si anume directia N-S :). Si pentru ca soarele rasare din E, sunt sigur iti dai seama unde o sa fie N si unde S.

Si da, merge! :P...am testat eu.

Sa ne gandim putin...

Da, sa ne gandim putin la un lucru. Probabil multi dintre noi se intreaba: de ce se numeste piatra, piatra; casa, casa; copacul, copac; s.a? Aceeasi intrebare am auzit-o si eu azi si, cu toate ca nu m-am intrebat niciodata, brusc mi-a venit o idee si cred ca am raspunsul :D. Oricum e un simplu raspuns subiectiv iti dai seama...dar poate exista si un sambure de adevar, sper :-s (shit...altfel ma fac de ras).
Bun, ma gandesc la primii oameni. Si sa luam piatra spre exemplu. Omul a ridicat in mana pentru prima data corpul asta (piatra) si a analizat-o putin. Apoi dupa forma corpului si senzatia pe care i-a dat-o, omul a rostit un cuvant care sa caracterizeze corpul respectiv...si a zis "piatra". Dupa aceea, intalnindu-se cu un semen de al sau, omul a fost intrebat ce tine in mana si a raspuns: "piatra". Bun, acum 2 oameni stiu ce e aia piatra...si cu siguranta ca le-au aratat si celorlalti si uite de ce se numeste piatra piatra. Destul de logic zic eu :)...simplu, dar logic. Ca si astazi de fapt, daca cineva descopera un obiect nou si ii da o denumire, toti vom numi acel obiect dupa cum l-a numit cel ce l-a descoperit, nu?
Acum ar fi momentul si pentru replica: dar nu toti oamenii de pe glob numesc piatra "piatra" :). Normal, asta tine si de limba. Spre deosebire de roman de exemplu, englezul a zis "stone"...cum ziceam, analizand forma si senzatia data...si pentru ca asa i-a dictat lui instictul. Acum, daca eu ii spun englezului "piatra" el habar n-are ce e aia...cum nici eu nu as sti ce e "stone". Dar daca ii arat, uite asta e "piatra", el o vede si isi va da seama ca e "stone" si va folosi termenul de "piatra" ca sa se inteleaga cu mine. Deci pentru el "stone" devine "piatra". E valabil si invers :P...sper ca ma intelegi ce vreau sa spun :)).
Concluzia mea e ca, de fapt obiectele nu au avut niciodata o denumire, ci pur si simplu noi le-am dat o denumire ca sa le deosebim intre ele si sa putem comunica. Un singur obiect poate avea 100 de denumiri care de fapt inseamna acelasi lucru :D...ciudat nu? Asa ca la "piatra" putem sa ii spunem foarte simplu "stone" :P...si uite ca dispare intrebarea: de ce ii spune la piatra piatra?. La fel si celelalte intrebari. Pff...deja ma doare capul :))...

Dorinte...

...inca o seara pierduta cu amicii pe afara. Frumos ca de fiecare data, discutii si discutii, fiecare incearca sa para mai interesant. Se pare ca subiectul cel mai discutat este legat de masini ;))...normal, suntem baieti :P...masinile sunt pasiunea noastra, mai ales la 18 ani :D. Putina viteaza sa creasca adrenalina...si cred ca totusi ne-am grabit, e 11:30 si s-au epuizat toate discutiile. Am plecat spre casa, cel putin eu...somnul imi cam apasa genele. Si merg singur pe strada, cu muzica in casti, nu imi pasa de nimeni si nimic din jur...si ma uit pe cer. E senin si plin de stele...nicio miscare, dar cerul incearca sa tina pasul vad...se misca odata cu mine si totul ramane in urma, absolut totul...Dar ceva parca iese in evidenta, ceva grabeste pasul si imi atrage atentia...e o mica stea, probabil se grabeste spre o alta galaxie unde viata e mai roz decat aici...si o inteleg. Sa imi pun o dorinta asa se spune...si asta am de gand sa fac:
Imi doresc...dar nu se mai implineste daca o spun :P...si totusi dorinta nu e doar pt mine.
Merg inainte si inca privesc pe cer steaua...si se duce, incet incet...si se stinge la fel de incet. A disparut, iar eu am ajuns acasa...si dorinta mea? Sper ca ajunge odata cu steaua...